Momentul acela când gazonul e prea mare pentru însămânțare
Am un prieten care în urmă cu câțiva ani s-a îndrăgostit de o gagică din grupul nostru de prieteni. Îndrăgostit e puțin spus. Îți mai aduci aminte cum era în liceu? Ei, omul era de 10 ori mai rău și avea 35 de ani. Nu îl critic, adevărul e că la un moment dat toți am trecut prin asta. Iar dacă nu am pățit-o, cu siguranță va veni la un moment dat EA și tot universul nostru masculin se va duce naibii. Ei bine, prietenul ăsta o luase razna. Era tot timpul aranjat, pregătit în caz de ceva. În lunile alea în care a încercat să o cucerească pe tipă, nu cred că l-am văzut vreodată nebărbierit sau tuns aiurea. Long story short, într-o seară am ieșit cu toții la o bere. Prietenul meu, ca de obicei, dichisit, parcă era pregătit să meargă la o nuntă. Masculinitatea îi dădea pe dinafară și era mai ceva ca o pasăre care dansează de nebună în speranța că poate îi pică și ei ceva… nu, nu mâncare!
Culmea e că de data asta i-a ieșit! Bine, noi am râs de el că cel mai probabil femeia se săturase să tot fie curtată așa că a cedat. Cert e că în seara aia, omul în loc să se bucure că în fața lui se întindea perspectiva unei nopți pline de… artificii (te-ai prins?), brusc, a început să dea înapoi. Ulterior am aflat că nu se simțea confortabil din cauza gazonului. Desigur, majoritatea dintre noi nu vrem să pierdem o astfel de oportunitate și reușim să trecem cu vederea peste faptul că nu am mai tuns iarba de 456 de zile. Cu toate acestea, oricât ne-am da de macho, statistic vorbind, 30% dintre femei nu se vor mai întâlni și a doua oară cu noi dacă nu suntem aranjați acolo jos. Iar cei 30% cântăresc maxim atunci când vorbim de un crush, așa că l-am înțeles perfect pe amic. Hai să nu ne mai dăm rotunzi. Suntem între noi și știm cu toții cum o luăm razna când ne pică cu tronc câte o tipă „bună” de tot. Mai ales prima întâlnire trebuie să fie perfectă, iar atunci când șansa apare în momentele nepotrivite, tendința să o dăm în bară crește alarmant de mult și nu în direcția potrivită.
Totul pornește de la… cap!
Cazul prietenului meu nu este singular. Un studiu realizat de Centrul Național al Biotehnologiei Informației din SUA, și publicat în Jurnalul American al Sănătății Masculine, arată că majoritatea bărbaților care se aranjează acolo jos o fac din motive… sexuale. Studiul a fost realizat pe peste 4100 de bărbați cu vârste cuprinse între 18 și 65 de ani. 73% dintre bărbații situați în grupa de vârstă 25-34 de ani au asociat aranjatul tufișului cu viața sexuală și, în special, cu partea orală a ei. Pe scurt, aceștia aveau mai mare încredere în ei și, implicit, erau mai relaxați atunci când partenerele sau partenerii lor alegeau să îi satisfacă… bucal, dacă aveau tufișul pregătit pentru eveniment. Și nu doar că se simțeau mai bine atunci când primeau, dar erau mult mai dispuși să și ofere.
Pentru mulți dintre noi, tunsul tufișului este o expresie a masculinității și sexualității și am introdus această practică în rutina care ne gâdilă stima de sine. Iar stima de sine crescută aduce succes. Același studiu arată că în medie, un bărbat care își aranjează peluza va avea de-a lungul vieții parte de mai multă acțiune.
Cât despre frecvența cu care au parte de acțiune, diferența dintre bărbații care se îngrijesc sub centură și cei care nu o fac, este vizibilă. Din cei peste 4.100 de respondenți, 2.120 au declarat că se aranjează periodic, în timp ce 2.034 nu au făcut-o niciodată. Cum le-a mers celor din urmă? Destul de rău!
Ce observăm de aici? Că cu cât e mărarul mai lung, cu atât dezmorțim meduza mai rar.
Motivele țin de mai mulți factori, însă cel mai important este cel al felului în care ne simțim atunci când ne aranjăm sub centură și când nu o facem. Desigur, majoritatea dintre aceste aspecte sunt de ordin mental. Desigur că în momentul în care alegem să ne îngrijim ne vom simți mai bine deoarece în organismul nostru are loc o eliberare de endorfine. Și totuși, îngrijirea tufișului nu are legătură doar cu partea mentală. Chiar dacă ne simțim mai bine și mai încrezători în masculinitatea noastră, acesta este doar un element care să ne ajute să evităm situații neplăcute. În realitate, modul în care ne simțim merge mână în mână cu partea pragmatică a grooming-ului.
Bidineaua pare mai lungă dacă are fire scurte
Și nu doar că pare, dar și e, asta pentru că nu îi mai stă tufișul în cale.
Acum, adevărul este că majoritatea dintre noi avem măcar un complex atunci când vorbim despre bărbăție. Însă multe dintre acele complexe au fost rezolvate atunci când un bărbat a venit cu ideea să bage mașina de tuns în tufiș. De acolo încolo a fost doar un pas să nu mai avem probleme cu etalatul bijuteriilor. Asta pentru că nivelul de masculinitate și încredere în sine crește proporțional cu mărimea bușteanului. Iar o dată cu această măsură de îngrijire a podoabei pubiene au mai venit și alte avantaje. Trecând peste partea estetică, un tufiș îngrijit este mult mai curat și deci, mirosurile vor fi mai suportabile, astfel încât să nu riști ca la prima ta întâlnire să te trezești că tipa se ține de nas în timp ce îți gustă salamul. Apoi, pentru că tot suntem la partea orală a situației, majoritatea femeilor se simt stânjenite atunci când trebuie să presteze dar le stă mărarul în cale. Chiar dacă reușești să eviți prin nebăgare de seamă momentele în care ea se oprește ca să scuipe un fir de păr, momentele acelea sunt tot acolo, rămân în memorie și sunt la fel de penibile, indiferent că te prefaci că nu ai văzut sau alegi să te uiți la ea și să zâmbești tâmp.
Și nu, astfel de momente nu intră în categoria: „ce vom mai râde peste câțiva ani de pățania asta”, ci din contră, ele sunt o parte din pietrele de temelie care inhibă sexual.
Așa se face că un gest atât de mic precum tunsul tufișului poate să ajute la evitarea unei catastrofe. Și nu exagerez deloc atunci când spun catastrofă. Îți aduci aminte de prietenul meu? Ei bine, chiar dacă nu se simțea el foarte confortabil, a ales să riște și să meargă cu fata acasă în seara aceea. Din păcate, tipa făcea parte din marja de 30% pentru care chiar contează să aibă loc suficient de manevre acolo jos, fără să fie nevoite să sape prin junglă după comori ascunse.
Așa că de atunci, știm cu toții. Mai bine pregătiți tot timpul, decât să ajungem la vorba lui Woody Allen și să ne „lăudăm” că „ultima dată când am fost înăuntrul unei femei a fost când am vizitat Statuia Libertății”.